GEOGRAFIE și TURISM (I) – Relieful ca suport și obiectiv turistic

Când vorbim de ”relief” ne referim la suportul natural constituit din denivelările de la suprafața scoarței terestre (litosfera). Fie că vorbim de formele majore (munți, podișuri, dealuri, câmpii), fie ne referim la cele medii sau minore (peșteri, văi, cratere, țărmuri etc.) – înțelegem că orice formă de turism se bazează pe acest eșafodaj natural extrem de variat.

Munții, dincolo de maiestuozitatea lor firească, au atras primele forme de turism și continuă să fie între primele areale de interes. Înălțimea lor inspiră respect, aspectul crează încântare iar detaliile lor sunt puncte de atracție irezistibilă. Podișurile și dealurile sunt pitorești prin labirintul de culoare de vale, depresiuni retrase sau culmi domoale acoperite de vegetație sau oferind panorame frumoase. Câmpiile, deși nu atrag prin formele lor de suprafață, ne însoțesc cel mai adesea atunci când ne îndreptăm cu patos spre câte un centru urban remarcabil.

Geografia studiază în detaliu aceste forme de relief, explicând formarea acestora, descriindu-le morfologia, avertizând de eventuale riscuri pentru activitățile umane și redând pe hărți detaliate repartiția acestora (prin denumiri și coordonate precise). Pornind de la aceste studii științifice domeniul turistic are un avantaj major, oportunitățile de vizitare și utilizare turistică reieșind tocmai din detaliile oferite de geografi.

Ne-ar fi prea dificil a ne imagina turismul de anvergură, de explorare și relaxare, de tratament sau sporturi de iarnă fără forme de relief precum:

• Glaciare, cu văi în U, creste ascuțite, circuri cu lacuri etc, aflate la mari înălțimi și solicitând rezistența fizică a turiștilor dar oferind peisaje inegalabile;
• Vulcanice, cu cratere adesea fumegânde, conuri somptuoase, platouri selenare sau izvoare termale / minerale binefăcătoare, arâtând pe alocuri agitația din interiorul planetei;
• Carstice, cu peșteri misterioase, chei înguste, avene periculoase, lapiezuri dantelate și multe alte minuni create de apă în muntele de calcar;
• Văi pitorești săpate de râuri, foarte diferite ca aspect în funcție de roca cu care apa curgătoare a avut de luptat: defilee impresionante săpate în roci dure, canioane profunde rămase în succesiunile de roci sedimentare, chei cu pereți verticali în calcar, fără a omite văile montane tipice, cu repezișuri căutate pentru sporturile cu adrenalină sau cascade de vis;
• Forme de eroziune pe conglomerate, reflectând puterea și ”imaginația” vântului sau ploii: ciuperci (”babe”), sfincși, ace, turnuri, arcade etc., acestea fiind adesea punctele de reper pentru multe drumeții pe cărările montane;
• Deșerturile atât de austere tot pot să ofere forme de atracție – dunele, hamadele, uedurile sau oazele fiind mereu căutate de caravanele care străbat cu turiști pustiurile tropicale.

Desigur, gama de forme de relief este mult mai variată, fiecare zonă de pe Glob având identitatea proprie și din acest punct de vedere.

Trasee turistice consacrate, cabane, resorturi sau stațiuni, curse regulate ale mijloacelor de transport, locuri de muncă stabile etc. – toate există în multe locuri doar pe seama unor forme de relief create de factorii naturali (râuri, ghețari, ploi, vânturi, tectonici etc.) iar apoi exploatate cu dibăcie de către om